Ia sa mai zic una ...........
PULIADA
ACTUL I
Demult, în vremuri prea îndepartate,
Când pulele prea rar erau sculate
Oamenii înca nu stiau destule
Sa faca cu-ale lor ciudate pule.
Nu cunosteau decât vreo trei pozitii,
Si nu faceau prea multe exhibitii.
Atunci, ziceam, traia un împarat
Ce cu nevasta-sa nu prea statea in pat.
Gândea el: "Rostul vietii pe-asta lume
E-ascuns în ale creierului spume.
Sute de ani de-ar fi sa mai traiesc
Eu tot voi incerca sa îl gasesc.
Cât despre-a mea imparateasa,
E-adevarat, ea e a mea aleasa,
Dar prea nu-si pune pizdei o masura,
Si ma tot vrea, si-i fut si mortii-n gura."
Iar ea ofta, si-n ac infigea ata,
Si astfel pasnic li se scurgea viata.
"Pe pizda ma-sii!" zise ea-ntr-o zi,
"Chiar azi rabdarea mea se va sfarsi!
Pai unde gâtu' ma-sii el se crede,
Nici eu la pula-i sa nu pot accede?
O sa-i arat ca nu sunt chiar o tuta;
Îl bat daca nu jura sa ma futa!"
Si seara, cu tot sângele la cap,
Intra la el scotându-si un ciorap.
"Nu-mi spui nici 'buna', ma, futu-te-n gura,
Te porti ca un tzaran pe aratura!"
"Mai taci în pizda ma-tii, mai femeie,
Ca tocmai îmi venise o idee
Despre planetele ce-n cercuri misca."
"Ma-ntreb ce fel de vierme-n cur te pisca!
Tu ori esti homo, ori esti de burete.
Proasta-a fost ma-ta ca a vrut sa fete!
Hai", zise, devenind putin blajina,
Dându-si jos fusta de matase fina,
"La ma-ta-n pizda stiu, te simti mai bine,
Încearca insa vietii piept de-i tine;
Nu-i greu, în mortii ma-sii, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi în cloaca!
Daca vrei, chiar o mâna pe picior
Nu e putin pentr-un începator.
Asa ca-ntinde laba!" - "Mai muiere,
Un lucru greu te hotarâsi a-mi cere!"
"Baga-si-ar pula-n ma-ta un balaur,
Ca esti mai prost decât un dinozaur!
Pune ma mâna!" "Nu pun!" Poc! în coaie,
C-un sut împarateasa îl îndoaie.
"Acuma vrei?" "Da, stai putin, asteapta,
Nu te stiam ca esti asa desteapta."
Si ce se petrecu în acea noapte
Nu se mai spune-acum decât prin soapte...
ACTUL II
Noua luni dupa asta, împaratul
C-un mare racnet zgudui palatul:
"Slugi, servitori, veniti, fir-ati ai dracu',
Ca altfel vin si va strapung cu acu'!"
Pe loc se repezira toti în graba,
Zicând: "Mai, o fi renuntat la laba?"
Dar când se uita, le cam piere graiul;
Era un copil mic, frumos ca Raiul
Cum si-l imagineaza fiecare;
Dar putza, valeu!- cât era de mare!
"Asta cu pula s-a nascut, se vede.
Ca asta-i putza, cine-ar putea crede?"
"Pe ce-am mai scump, marite împarate,
E PULA dintre alea-adevarate!"
"Sa moara mama si tot neamu' meu
Daca nu-i pula, atunci popa-s eu!"
De-o ora toti minunea o priveau
Si laude-n continuu-i aduceau.
Foarte-ncântat de timpul ce s-a scurs,
Alteta-Sa tinu un mic discurs:
"Mai întâi si la-nceput
Tin ca-n gura sa va fut;
Si nu-s bulangiu prea mare:
Va promit ejaculare.
Ati vazut de ce-s în stare;
Se crede vreunu' mai tare?"
"Ura! Olè racnit-au toti deodata
Din toti tu esti cel mai al dracu' tata!"
"Noi l-am botezat Pulica,
Toti de el sa prinda frica
Fiinca el va fi un dur;
Sa va fut pe toti în cur."
"O, pule, si o, pizde, ce minune
Se petrecu-n palatul asta! Spune
Tu vântule, ai mai vazut vreodata
Un baietel cu-o pula-asa de lata?"
"De-ar fi doar lata, dar mai e si lunga.
Pân' la pamânt odata-o sa-i ajunga!"
"De nouazeci de ani traiesc pe lume,
Dar de-astea n-am vazut decât în glume!"
Ce pizda ma-sii, lumea-nnebunise,
Caci nimeni-- nimeni nu-si închipuise
Un copilas cu puta cum? Imensa!
Multimea-n jurul lui fiind prea densa
Dupa un timp a fost împrastiata,
Si vestea s-a transmis in tara toata.
ACTUL III
Au trecut zile, saptamâni de-a rândul,
Timpul zbura mai repede ca gândul.
Pulica-al nostru tare mult crescuse;
Cât unul de cinci ani el se facuse
Cam in vreo noua luni si jumatate.
Si intr-o zi, când desena patrate,
Îi zise ma-sii: "Mama, uite, stiu
Cum sa citesc, sa desenez, sa scriu,
M-ai învatat de toate, recunosc,
Dar PIZDA eu as vrea sa o cunosc."
Împarateasa mai-mai sa lesine,
Îi spuse: "Mai copile, nu ti-e bine?
Doar oamenii, zic, cei în toata firea
Îsi pot gasi în pizda fericirea.
Esti mic, esti, cât sa zic, cât o papusa
Si înca n-o sa-ti dau drumul pe usa."
Pulica, auzind, gândea: "Baga-mi-as
Putoaia-n ea de viata si caca-m-as
Pe ele de patrate împutite.
Caiete, carti? Ei pule..." Cu cutite
A doua zi s-a repezit la ele
Gândind sa le prefaca-n bucatele.
Dar s-a oprit. "Înca o saptamâna
Sa-nvat nu o sa-mi fie peste mâna."
Astfel vreo sapte zile-au mai trecut.
Pulica-ncearca iar: "Un început
Stii, trebuie sa aiba orice treaba.
Asta pe-oricine daca vrei întreaba.
Asa ca, hai, la pizda tu ma lasa
Altfel sa mor daca nu fug de-acasa."
"Mai vierme," îi striga împarateasa,
"De-abia nascut, si nu-ti mai place casa
În care prima oara-ai plâns? Nu-ti merge,
Sa stii! Învata nasul cum se sterge,
Si-apoi sa vii sa mai vorbim. Afara
De-ncerci sa iesi, te spintec ca pe-o fiara."
Se baga si-mparatul: "Mai Pulica,
O puta ca a ta înca-i prea mica
Si nu ai pregatirea necesara.
Stiu ca te crezi destept din cale-afara,
Dar orisicine, puta doar sa aiba,
Si prea lejer sa-i treaca printr-o saiba,
Se crede maldar de inteligenta.
Asculta un sfat dat cu competenta."
"Dar tata, eu..." "Nici un cuvânt în plus.
Ce-ai auzit e ce-am avut de spus.
Acum o laba fa, si la culcare,
Si nu uita ca noi îti dam mâncare."
"Va fut în ochi," le spuse el în gând,
Si-n camera la el intra plângând.
"Credeti c-asa o rezolvati cu mine?
Mi s-a sculat, si sa va tineti bine!"
ACTUL IV
În chin si jale mai trecu o luna.
Ciudat, parea ca totul merge struna.
Pulica era vesel si cuminte
Si muncea mult mai mult ca înainte.
Dar într-o noapte pe sestache iese
Pe geam. "Pula sa-mi bag, aici fusese
O scara, cine pizda ma-sii-a luat-o?
Ah, darâmata jos acolo-i, iat-o.
Ei, cam belit-am puta mea cea lunga.
Iedera nu prea cred c-o sa-mi ajunga."
Ezita, dar vazând cum frica moare
Începe pe perete sa coboare.
Dar când ajunse jos, pe niste paie,
O mâna tare i se-nfipse-n coaie.
"Stai, nu misca" auzi el din umbra
Si îl cuprinse-o presimtire sumbra.
Dar adunându-si fortele se-ntoarse,
Chit ca-si simtea el coaiele cam stoarse,
La disperare repezi o mâna
Si dadu peste-un pantalon de lâna.
"Hai sa te vad!" striga el vesel foarte,
Strângând si el la coaie dintr-o parte.
Strângea strainul ca un leu ciolanul
Sau cum un proletar strânge ciocanul.
Dar nici Pulica-al nostru nu se lasa:
"Esti slab, ba! Astea-s coaie? Du-te-acasa!"
"S-o fut pe ma-ta cu o damigeana!"
"Mânca-mi-ai pula, animal cu blana!"
"Îti fac din coaie oua de furnica!"
"Ce pizda ma-tii, crezi ca îmi e frica?"
Auzind zgomot, se trezi-mparatul
Sa vada ce se-ntâmpla cu palatul.
Se uita-n jos, ce vede? Pula-Groasa,
Din toti sluga sa cea mai credincioasa,
Cu-al sau fecior el crâncen se coieste.
"Hei, tu, împarateasa, ia priveste!"
Vine si ea. Se uita, fascinata
La fi-su care, pentru-ntâia data
Arata c-are niste sânge-n coaie.
"Opriti!" le striga ea. "Nu vreau bataie.
Tu, Pula-Groasa, mergi, vezi-ti de treaba,
Iar tu aicea sus sa urci degraba!"
Amândoi imediat s-au comformat
Cu ordinul pe care ea la dat.
Pe scari, gândea Pulica: "Lua-m-ar dracu',
Am luat-o-n mâna rau, baga-mi-as cracu'."
Dar când ajunse sus e luat în brate,
Pupat în cur si scarpinat pe mate.
"Ce pula mea aveti?" -- "Pulica, stii,
Noi totdeauna mult te vom iubi."
"Nu zau? Baga-mi-as pula-n voi de javre,
Veniti la mine cu-astfel de palavre..."
"Da'i adevarul gol, ba, întelege!"
"Când sânge-n pula o sa mi se-nchege
Atunci o sa va cred." -- "Ei, stai, asteapta,
Nu te grabi în vorba, nici în fapta;
Si mie-mi pica vise câteo-data,
S-o fut pe ma-ta-n pizda de-altadata,
Sa schimb cu forta mintii-al vremii curs,
Sa fiu puternic, sa am muschi de urs,
Sa fiu un zmeu, si apele marine
Sa faca valuri numai pentru mine.
Dar ma calmez. Priveste, vezi cum stam:
Ceea ce vrei, noi nu putem sa-ti dam."
"Nu v-am cerut nimic, futu-va-n gura,
Ca iara ma calcati pe batatura.
Vreau liber eu sa fiu, si-acolo-n out
Ce înca n-am o sa ma duc sa caut."
Cei doi stapâni din ochi s-au înteles:
"El chiar o vrea..." -- "Pulica, ai acces
În spatiul ce la nesfârsit se-ntinde;
Spre pizda-acolo liber tu vei tinde..."
ACTUL V
A doua zi în trânmbite si surle,
Pulica, vesel, se grabi sa urle:
"Curteni, va las în grija pulii voastre,
Iar eu cu calul, deci noi, de-ale noastre
Ne ducem sa vedem. Va fut pe toti
Asa cum sunteti: ucigasi si hoti."
"Traiasca ma-ta!" îi strigara dânsii
Tot rumegând pe ale lor într-însii.
"Era de treaba," sopti unul. "Lasa,
Nu vezi ce i-a facut lui Pula-Groasa?
Si-acuma merge cracanat saracu'!"
"Manânci cacat, Coi-Lung, sa te ia dracu'!"
"Acum," zise Pulica, "e momentul
Sa-ntoarcem sârma vietii cu patentul."
"La multa muie!" îi ura-mparatul;
"Ia uita-te la el, aristocratul,"
Vorbi împarateasa. "Lasând gluma,
Îti sade bine-n sa, mânca-te-ar ciuma!"
"Va fut cu drag pe amândoi," le spuse,
"Ura si graba mea în vânt sunt duse."
Astfel zicând se repezi pe poarta,
Simtind c-a apucat pizda de toarta.
ACTUL VI
Si merse el ce merse, cale lunga,
Pâna cand gura i se facu punga.
"Ah," zise, "uite-acolo un izvor,
Baga-mi-as pula, o, simteam ca mor."
Si-ntinse botu-n jos, însa deodata
Din apa, langa el sari o fata.
"Virgina sunt, si Lostritza ma cheama,
Hai vino, indrazneste fara teama."
Haine n-avea, în schimb un cur si tâte
Ca se-ntreba Pulica: "Am tarâte
Prin cap, sau pizda ma-sii, doar visez?
În orice caz, întâi, stai sa m-asez,
Sa calculez problemele mai bine,
Ca e ceva-n nergula cu mine."
"Ce mai astepti acum?" îi striga fata,
"Nu-ti ia prea mult, doar sa ma futi si gata."
Pulica tot gândea: "Ceva nu merge"
E gândul ce din cap nu-l putea sterge.
"Nu-i PIZDA ea, dar totusi, ce se-ntâmpla,
Ca uite, pula mi-a ajuns la tâmpla..."
"Baga-mi-as pula!" racni el salbatic,
Facând spre ea un salt cam acrobatic.
Dar când ateriza, era tot solo,
Iar ea, la zece metri mai incolo.
"O sa-ti dau muie, fa!" sopti amarnic,
Fugind spre ea; însa la fel de darnic
A fost destinul si de-aceasta data,
Caci ea fugea de el ca o netoata.
"Ei futu-ti gatu' ma-tii de stafie,
Sa vezi cum o sa-mi sugi tu pula mie."
Zise-ndârjit. "In gura ta ma cac"
Si se dadu cu capu' de-un copac.
Apoi cazu cu grija jos, pe iarba,
Si astepta, lingându-se pe barba.
Ea vine, sta, se uita si se-apleaca,
În fine, un sughit de plâns o-neaca;
Pulica - hop! o mâna-ntre picioare
Si-alta pe piept ii puse. "Au, ma doare!"
"Sa taci in ma-ta, lostritza tâmpita,
La pula te voi da ca te-nghita!"
Îndata scoase monstrul din chiloti,
Si-nchizand ochii-si zise: "Da-i cat poti!"
Însa avu un sentiment ciudat,
Si peste o surpriza mare-a dat,
Cand ochii i-a deschis. Nauc, priveste:
În pula-ntisa-i atârna un peste!
O pula
O, pula minunata si zglobie
Ce ti-am facut eu oare
Ai poate vreo fobie?
Ce e cu asta crunta stare?
Vai stapane, grai pula sfiosa
Nici nu stii ce urgie
Se-abate peste noi
Dar poate-asa a fost sa fie
Spune drept preasfanta pula
Ca toata viata m-ai slujit
Prin pizde, cur si gura,
Prin toate te-am belit!
Afla ca ale tale coaie
Ti-au pus gand rau stapane
Ca stai prea des prin baie
Si ma freci ca pe-un caine.
Pe vremuri ne duceai la fete
Rase la floci si aranjate
Astazi sa mai astepte
Alte puli mai sculate.
Morala negresit vine acum
Fute nepoate cat esti in putere
Nu lasa pizde in drum
Caci pula-i cea mai mare avere.